1. [DEX '09] FĂCLIOARĂ, făclioare, s. f. Diminutiv al lui făclie; făcliuță. [Pr.: -cli-oa-] – Făclie + suf. -ioară.
2. [MDA2] făclioară sf [At: COȘBUC, B. 151 / P: ~cli-oa~ / Pl: ~re / E: făclie + -ioară] 1-2 (Șhp) Făclie (1) (cam mică) Si: făcliuță (1-2).
3. [CADE] FĂCLIOARĂ (pl. -re), FĂCLIUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. FĂCLIE: aduceau în casele lor cîte o ramură de brad împodobit cu făclioare ISP.; se și zăresc noaptea de departe ca niște făcliuțe mititele SB..
4. [DEX '98] FĂCLIOARĂ, făclioare, s. f. Diminutiv al lui făclie; făcliuță. [Pr.: -cli-oa-] – Făclie + suf. -oară.
5. [DLRLC] FĂCLIOARĂ, făclioare, s. f. Diminutiv al lui făclie. Cu făclioara pe-unde treci, Dai zare negrelor poteci În noaptea negrului pustiu. COȘBUC, P. I 148. Făclioare-aprinse Candele nestinse. TEODORESCU, P. P. 25. – Pronunțat: -cli-oa-.
6. [DLRM] FĂCLIOARĂ, făclioare, s. f. Diminutiv al lui făclie. [Pr.: -cli-oa-]
7. [DOOM 3] făclioară (desp. fă-cli-oa-) s. f., g.-d. art. făclioarei; pl. făclioare
8. [DOOM 2] făclioară (fă-cli-oa-) s. f., g.-d. art. făclioarei; pl. făclioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL