[Scriban] fîrgăŭ n., pl. ăĭe (ung. forgó, vîrtej, d. forgatni, a învîrti. V. fercheteŭ). Olt. Suc. Verigă care se învîrtește pe un cui care o străpunge în partea lățită și care, împreună cu alta, se pune la gîtu uneĭ vite priponite ca să nu se răsucească funia. – Aĭurea vîrtej. V. hîrgăŭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL