Definiție și ce înseamnă fîicav

1. [Scriban] fîĭcav, -ă adj. (vsl. flĭcavŭ. Acad.). Cant. Bîlbîit, gîngav. – În vest ar fi -áv.

2. [DER] fîicav (-vă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. flĭkavŭ (DAR). -Der. fîicăvi, vb. (a se bîlbîi). Sec. XVII, înv.

3. [DAR] fâicav, -ă, adj. (înv.) gângav.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] fârțâitor, ~oare smf, a [At: PĂSCULESCU, L. P. 95 / Pl: ~i, ~oare […]
1. [DEX '09] FÂSTÂCEALĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci […]
1. [DEX '09] FÂSTÂCI, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a […]
1. [DEX '09] FÂSTÂCIRE, fâstâciri, s. f. Acțiunea de a (se) fâstâci și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] FÂSTÂCIT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci. 2. […]
1. [DEX '09] FÂSÂI, fâsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot […]
1. [DEX '09] FÂSÂIALĂ, fâsâieli, s. f. Faptul de a fâsâi; zgomot șuierător produs de […]
1. [DEX '09] FÂSÂIRE, fâsâiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a fâsâi și rezultatul ei. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro