1. [DEX '09] FÂSTÂCI, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.
2. [MDA2] fâstâci [At: JIPESCU, O. 41 / V: ~tici / Pzi: ~esc / E: fâstâc] 1 vtr (Fam) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul (în fața unei situații neașteptate) Si: a (se) zăpăci. 2 vtr (Fam) A (se) intimida. 3 vr (Rar) A face pe mironosița.
3. [DEX '09] FÂSTÂC s. m. v. fistic.
4. [DEX '09] FISTIC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstâc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.
5. [MDA2] fâstâc2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Ambiție (1). 2 Capriciu (1).
6. [MDA2] fâstâc1 smn vz fistic
7. [MDA2] fâstici v vz fâstâci
8. [MDA2] festec sn vz fistic
9. [MDA2] feștec sn vz fistic
10. [MDA2] fistic [At: ALECSANDRI, T. 449 / V: fâstâc (Pl: fâstăchi), (înv 2) festec, fes~, feștec, vâstâc sn / Pl: (înv) ~ici sm, ~uri sn / E: tc fistic, ngr φιστίϰι] 1 sm Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2 sm Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și, când e prăjit, plăcut la gust.
11. [CADE] FISTIC, Mold. FÎSTÎC sm. I. 🌿 Arbust originar din Siria și Persia, al cărui fruct, de mărimea unui bob de fasole, conține un sîmbure verde, uleios și plăcut la gust, cînd e prăjit (Pistacia vera) (🖼 2113): rodiul, ~ul și terebentinul se află și astăzi, dar rari BIBL.. II. sm. și (pl. -icuri) sn. Fructul fisticului [tc. fystyc].
12. [CADE] ❍FÎSTÎC 👉 FISTIC.
13. [CADE] FÎSTÎCI (-îcesc) vb. refl. A-și pierde cumpătul, a o sfecli, a se ului, a se buimăci, a se zăpăci: se ameți și se fîstîci cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume ISP. [fîstîc, propriu „a se înverzi, a se face verde (la față) ca fîstîcul”; comp. a o sfecli „a se face roșu ca sfecla”].
14. [DEX '98] FISTIC s. m. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (l), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstâc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki.
15. [DLRLC] FISTIC2, fisticuri, s. n. Fruct al arbustului cu același nume, cu sîmburele verde, uleios și plăcut la gust cînd e prăjit. Ciocolată cu fistic. ▭ Ceruse feciorului să-i aducă din înghețata cu fisticuri. CAMIL PETRESCU, O. II 108. – Variantă: fîstîc, fîstîci (ALECSANDRI, T. 449), s. m.
16. [DLRLC] FÎSTÎC s. m. v. fistic.
17. [DLRLC] FÎSTÎCI, fîstîcesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și pierde cumpătul în fața unei întîmplări neașteptate; a se intimida, a se zăpăci. Se ameți și se fîstîci, cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. ISPIRESCU, L. 136. Găinăreasa... își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mîngîioasă și așa de plină de dragoste... încît feciorul de împărat se fîstîci oarecum, dară își ținu firea. id. ib. 185.
18. [Șăineanu, ed. VI] făstăci (refl.) v. a-și pierde cumpătul, a se turbura: se făstăci și se ameți când se văzu înconjurat de o mulțime de lume ISP. [Lit. a se face verde-galben ca fisticul (Mold. făstâc), precum sinonimul său sfecli însemnează lit. a se face roșu ca sfecla].
19. [Șăineanu, ed. VI] fâstâc! int. ce imită sgomotul unui corp care se agită: svâc! în dreapta, fâstâc! în stânga ISP. [Onomatopee].
20. [Șăineanu, ed. VI] fistic, m. nucșoară lunguiață conținând un sâmbure verde plăcut la gust, rodul oleaginos al arbustului cu acelaș nume (Pistacia vera). [Mold. făstâc = turc. FYSTYK].
21. [Scriban] fistíc m. (turc. pers. fystyk, ngr. fistiki, vgr. pistáke, lat. pistácia, it. pistáccio, fr. pistache; vsl. pistikŭ). Vest. Un copăcel anacardiaceŭ originar din Persia (pistacia vera) care face niște fructe verzuĭ oleaginoase comestibile învălite în două găocĭ. Fructul acestuĭ copăcel (pl. ob. n. fisticurĭ). – În est fîstîc (numai m.).
22. [Scriban] 1) fîstîc m., V. fistic.
23. [Scriban] 2) fîstîc n., pl. e (cp. cu fîstîc 1, pin aluz. la coloare). Olt. Opregu din ainte.
24. [Scriban] fîstîcésc (mă) v. refl. (d. fîstîc). Fam. Mă emoționez, mă turbur: nu te uîta la el, că se fîstîcește.
25. [DOOM 3] fâstâci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. fâstâcesc, 3 sg. fâstâcește, imperf. 1 fâstâceam; conj. prez. 1 sg. să fâstâcesc, 3 să fâstâcească
26. [DOOM 2] fâstâci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcește, imperf. 3 sg. fâstâcea; conj. prez. 3 să fâstâcească
27. [DOOM 3] fistic2 (fruct) s. n.
28. [DOOM 2] fistic2 (fruct) s. n.
29. [MDO] fistic
30. [IVO-III] fistic, -curi.
31. [DER] fistic (fistici), s. m. – 1. Arbore din țările calde cu fructe conținînd sîmburi comestibili. – 2. (S. n.) fructul fisticului. – Var. (înv.) fîstîc. Tc. fistik, arab. fostuq, per. festuq (Șeineanu, II, 173; Lokotsch 620; Ronzevalle 124), cf. ngr. φυστίϰι, alb. festek (Meyer 100), lat. med. festechum, fr. fustet, sp. alfóncigo, port. fistico; cf. forma paralelă din per. pistaq, de unde ngr. πιστάϰη, lat. med. pistacia, fr. pistache, sp. pistacho, sl. pistikŭ. – Der. fistichiu, adj. (înv., verde gălbui; înv., extravagant), din tc. fistiki; fîstîci, vb. (a tulbura, a năuci, a zăpăci), probabil aluzie la culoarea palidă care caracterizează tulburarea, cf. sfecli; fîstîceală, s. f. (confuzie).
32. [DAR] fâstâc, fâstâcuri, s.n. (pop. și fam.) zăpăceală; uluire, perplexitate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL