1. [DEX '09] FÂRNÂIRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. – V. fârnâi.
2. [MDA2] fârnâire sf [At: DDRF / V: fărnăire, ~năi~ / Pl: ~ri / E: fărnâi] (Pfm) 1 Fonfâire. 2 Producere a unui zgomot caracteristic în timpul respirației, din cauza nasului înfundat Si: fârnâit1 (2).
3. [DEX '98] FÂRNÂIRE, fârnâiri, s. f. Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. – V. fârnâi.
4. [DEX '09] FÂRNÂI, fârnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
5. [MDA2] fărnăi v vz fârnâi
6. [MDA2] fărnăire sf vz fârnăire
7. [MDA2] fârnăire sf vz fârnâire
8. [MDA2] fârnâi vi [At: DDRF / V: fărnăi / Pzi: ~esc / E: fo] (Pfm) 1 A fonfăi. 2 A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat.
9. [CADE] FÎRNÎI (-iesc) vb. intr. A vorbi pe nas, a fonfăi [fîrn].
10. [DEX '98] FÂRNÂI, fârnâi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.
11. [DLRLC] FÎRNÎI, fîrnîi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas, a fonfăi.
12. [Scriban] fîrnîĭ, V. fornăĭ.
13. [Scriban] fórnăĭ și fîrnîĭ, a -í v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V. bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ.
14. [DOOM 3] fârnâire (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâirii; pl. fârnâiri
15. [DOOM 2] fârnâire (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâirii; pl. fârnâiri
16. [DOOM 3] fârnâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fârnâi, 3 fârnâie, imperf. 1 fârnâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fârnâi, 3 să fârnâie
17. [DOOM 2] fârnâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fârnâie, imperf. 3 sg. fârnâia; conj. prez. 3 să fârnâie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL