1. [CADE] ❍FUȘTEIU (pl. eie) sn. = FUSCEL: a sărit motanul peste războiu și au căzut trei fușteie SLV..
2. [Șăineanu, ed. VI] fușteiu (fuștel) m. 1. pl. bețele vărîte între firele natrei; 2. cotor de ceapă; 3. Tr. spetează de scară, de loitră. [Lit. fuște mic; v. fustaș].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL