1. [DEX '09] FUȘERAI s. n. 1. (Arg.) Înșelare, furt. 2. (Fam.) Lucru de mântuială. – Cf. germ. Pfuscherei, Pfuscher.[1]
2. [MDA2] fușerai sns [At: DEX2 / E: ns cf ger Fuschelei, Phuscher] 1 (Arg) Înșelare. 2 (Arg) Furt. 3 (Fam) Lucru de mântuială.
3. [DEX '98] FUȘERAI s. n. 1. (Arg.) Înșelare, furt. 2. (Fam.) Lucru de mântuială. – Cf. germ. Fuschelei, Phuscher.
4. [DCR2] fușerai s. n. (fam.) ◊ „Observând fapta ilicită a lui Gh. T., C.S., un alt muncitor, în loc să denunțe ilegalitatea și să ia atitudine față de abaterile acestuia, s-a oferit să-i facă rost de un nou client pentru viitorul «fușerai» [...] Ei bine, la întoarcere, unii se dovedesc foarte «strângători»; aproape zilnic aduc cu ei câte ceva: un cărucior de aragaz sau o jardinieră, un toc de ușă – da, da, nu vă mirați! un transformator, o ramă de acvariu sau, pur și simplu, o foaie de tablă. Sunt «fușerate», cum se mai spune. Lucrări executate [...] în întreprinderile în care lucrează cei câțiva «strângători», materiale scoase ilegal din unitățile în cauză.” Sc. 5 IX 75 p. 2 (cf. germ. Fuschelei, Phuscher; GWDS; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DEX-S)
5. [DCR2] fușera vb. I 1975 A realiza ilegal un obiect la locul de muncă spre a-l vinde în folos personal v. fușerai (din fușerai)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL