1. [MDA2] fustaș sm vz fuștaș
2. [DLRLC] FUSTAȘ, fustași, s. m. (Învechit) Soldat înarmat cu suliță, care în secolul al XIX-lea făcea parte din garda personală a domnitorului; lăncier. Fustașul plecă să-mplinească porunca, și domnul cu Stoica coborîră în beciurile boltite ale palatului. ODOBESCU, S. A. 97. Un fustaș de ai curții domnești. GHICA, S. 320. Tobe sunate de fustași romîni. FILIMON, C. 59.
3. [Șăineanu, ed. VI] fustaș m. od. lăncier din garda domnească înarmat cu suliți: de fustași cu flinte e sala înnecată BOL. Fustașii Divanului și ai haremului Doamnei erau în număr de douăzeci și patru. [Din vechiu-rom. fuște, suliță = lat. FUSTIS].
4. [Scriban] fustáș m. (d. fuște). Vechĭ. Sulițaș.
5. [DEX '09] FUȘTAȘ, fuștași, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec. XIX; lăncier. – Fuște + suf. -aș.
6. [MDA2] fuștaș sm [At: DOSOFTEI, V. S. 40 / V: fust~ / Pl: ~i / E: fuște + -aș] (Înv; în Țara Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care facea parte din garda personală a domnilor până în sec. XIX Si: lăncier.
7. [CADE] ‡FUȘTAȘ, FUSTAȘ sm. 🎖️ Lăncier, oștean înarmat cu fuște, făcînd parte din garda domnească: un fustaș de-ai curții domnești I. -GH..
8. [DOOM 3] fuștaș s. m., pl. fuștași
9. [DOOM 2] fuștaș s. m., pl. fuștași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL