1. [DEX '09] FURĂTURĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.
2. [MDA2] furătură sf [At: SBIERA, P. 255 / Pl: ~ri / E: fura + -ătură] (Rar) 1 Furt. 2 Lucru (de) furat.
3. [CADE] FURĂTURĂ (pl. -turi) sf. Furat: tu m’ai îndemnat la furături SB..
4. [DLRLC] FURĂTURĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255.
5. [Scriban] furătúră f., pl. ĭ. Furt: a trăi din furăturĭ. Lucru furat: haĭna asta e furătură.
6. [DOOM 3] furătură (rar) s. f., g.-d. art. furăturii; pl. furături
7. [DOOM 2] furătură (rar) s. f., g.-d. art. furăturii; pl. furături
8. [DRAM 2021] furătúră, furături, s.f. Lucru de furat. ■ Termenul a circulat preponderent în Trans. (ALR, s.n., vol. IV, h. 984). – Din fura + suf. -ătură (DEX, MDA).
9. [DRAM 2015] furătură, furături, s.f. – Lucru de furat (loc. Biserica Albă). – Din fura (< lat. furare) + suf. -ătură (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL