1. [DEX '09] FURTIȘAG, furtișaguri, s. n. Furt (de mici proporții); ciupeală. – Furt + suf. -ișag (după magh. tolvajság).
2. [MDA2] furtișag sn [At: VARLAAM, C. 325/1 / V: (înv) ~tuș~ / Pl: ~uri / E: furt + -ișag după mg tolvajság] 1 (Înv) Furt (1). 2 Furt (1) de mici proporții Si: ciupeală. 3 (Apc) Strângere în roiuri a albinelor, pe timp de secetă, primăvara sau toamna, în încercarea de a pătrunde în stupii care nu le aparțin.
3. [CADE] FURTIȘAG, †FURTUȘAG (pl. -aguri) sn. Furt, hoție: nu s’aud pe-aici gîlceve ori bătăi ori furtișaguri VLAH.; Dumnezeu n’ajută celui care umblă cu furtușag CRG..
4. [DLRLC] FURTIȘAG, furtișaguri, s. n. (Învechit) Furt, răpire. Arătă cartea de meșter de hoție, precum și nevasta ce-și aduce tot prin furtișag. ISPIRESCU, L. 379. Și să știi de la mine, că dumnezeu nu ajută celui care umblă cu furtișag. CREANGĂ, A. 45.
5. [Șăineanu, ed. VI] furtișag n. furt însemnat.
6. [Scriban] furtișág n., pl. urĭ (d. furt și suf. ung. -șag). Rar. Furt.
7. [MDA2] furtușag sn vz furtișag
8. [CADE] †FURTUȘAG 👉 FURTIȘAG.
9. [DOOM 3] furtișag s. n., pl. furtișaguri
10. [DOOM 2] furtișag s. n., pl. furtișaguri
11. [DRAM 2021] furtișág, furtișaguri, s.n. Furt, hoție. – Din furt + suf. -ișag (după magh. tolvajság) (Scriban, DEX, MDA).
12. [DRAM 2015] furtișag, furtișaguri, s.n. – Furt, hoție. – Din furt (< lat. furtum) + suf. -ișag (după magh. tolvajság) (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL