1. [DEX '09] FURCĂRIE, furcării, s. f. (Rar) Furcă (4). – Furcă + suf. -ărie.
2. [MDA2] furcărie sf [At: PAMFILE, I. C. 210 / Pl: n / E: furcă + -ărie] (Reg) Șezătoare la care se toarce cu furca (23) Si: furcă (27).
3. [CADE] ❍FURCĂRIE sf. Mold. Șezătoare, clacă de tors: serile liniștite de toamnă îi veniră înainte, cu clăcile, cu furcăriile lor S. -ALD. [furcă].
4. [DEX '98] FURCĂRIE, furcării, s. f. (Rar) Șezătoare la care se toarce cu furca (3); furcă (4). – Furcă + suf. -ărie.
5. [DLRLC] FURCĂRIE, furcării, s. f. (Rar) Șezătoare la care participanții vin cu ceva de lucru. Rița îi făcuse lui Miai și un cîntec, schimbînd o variantă scurtată a Mioriței, pe care-l cîntau acum la furcării. CAMIL PETRESCU, O. I 138.
6. [Scriban] furcăríe f. (d. furcă). Șezătoare la care se toarce. V. clacă, zbor 3.
7. [DOOM 3] furcărie (rar) s. f., art. furcăria, g.-d. art. furcăriei; pl. furcării, art. furcăriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] furcărie (rar) s. f., art. furcăria, g.-d. art. furcăriei; pl. furcării, art. furcăriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL