1. [MDA2] furcoaie sf [At: VICIU, GL. 101 / Pl: ~ / E: furcă + -oaie] (Reg) Lemn în formă de furcă (1) care se găsește în mijlocul plutei și de care se agață hainele ca să nu se ude.
2. [DEX '09] FURCOI, furcoaie, s. n. (Pop.) Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.
3. [MDA2] furcoi [At: IORGA, S. D. XIII, 163 / P și: (Ban) (2-3) -oni / Pl: ~oaie sn / E: furcă + -oi] 1 sn Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. 2 sm (Reg) Om mare, nepieptănat. 3 sm (Reg) Bastard.
4. [DEX '98] FURCOI, furcoaie, s. n. Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.
5. [DLRLC] FURCOI, furcoaie, s. n. Furcă (2) mare (cu doi dinți) care se întrebuințează mai ales la încărcatul fînului și al snopilor. S-au dus mulți, satul mai tot, cu furcoaie, cu topoare și cu coase. RETEGANUL, P. IV 42.
6. [Șăineanu, ed. VI] furcoiu n. furcă cu coarne de fier.
7. [Scriban] furcóĭ n., pl. oaĭe. Augm. d. furcă.
8. [DOOM 3] furcoi (pop.) s. n., pl. furcoaie
9. [DOOM 2] furcoi (pop.) s. n., pl. furcoaie
10. [DAR] furcoaie s.f. (reg.) lemn cu două coarne de la mijlocul plutei, pe care se agață straițele și veșmintele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL