1. [MDA2] funire sf [At: BIBLIA (1688), 4152 / Pl: nct / E: ns cf *funi „a măsura cu funia”] (Înv; nob) 1 Suprafață de teren măsurată cu funia (17). 2 Proprietate.
2. [DAR] funire, funiri, s.f. (înv.) bucată de pământ măsurată cu funia; proprietate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL