1. [DEX '09] FUNGIBIL, -Ă, fungibili, -e, adj. (Jur.; despre lucruri) Care poate fi înlocuit cu altul de același fel, de aceeași calitate și aceeași cantitate, în cazul când formează obiectul unei obligații. – Din fr. fongible, lat. fungibilis.
2. [MDA2] fungibil, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 274 / Pl: ~i, ~e / E: fr fongible, lat fungibilis] (Jur; d. lucruri) Care poate fi înlocuit cu altul de același fel, de aceeași calitate și aceeași cantitate, în cazul când formează obiectul unei obligații.
3. [DLRLC] FUNGIBIL, -Ă, fungibili, -e, adj. (Jur.; despre lucruri) Care poate fi înlocuit cu altul de același fel, de aceeași calitate și de aceeași cantitate, în cazul cînd formează obiectul unei obligații. Bunuri fungibile.
4. [DN] FUNGIBIL, -Ă adj. (Jur.; despre lucruri) Care se consumă prin întrebuințare și nu poate fi restituit în natură. [< lat. fungibilis, cf. fr. fongible].
5. [MDN '00] FUNGIBIL, -Ă adj. (jur.; despre lucruri) care poate fi înlocuit, în cazul unei obligații, cu altul de aceeași natură. (< fr. fongible, lat. fungibilis)
6. [Scriban] *fungíbil, -ă adj. (lat. fungibilis, V. funcțiune). Jur. Care se consumă pin întrebuințare și nu se poate restitui în natură, dar se poate înlocui pin alt-ceva: lucrurĭ fungibile.
7. [DOOM 3] fungibil adj. m., pl. fungibili; f. fungibilă, pl. fungibile
8. [DOOM 2] fungibil adj. m., pl. fungibili; f. fungibilă, pl. fungibile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL