1. [DEX '09] FUNDAMENT, fundamente, s. n. 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc.; fundație, bază, temelie. ♦ Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. – Din fr. fondement, lat. fundamentum.
2. [MDA2] fundament sn [At: CANTEMIR, HR. 263 / V: (înv) ~dământ (Pl: ~dământuri) / Pl: ~e / E: fr fondement, lat fondamentum] 1 Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc. Si: bază (1), fundație (1), temelie. 2 Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice. 3 Planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 4 (Fig) Element care servește de sprijin, pe care se bazează ceva Si: bază (4), temei, temelie. 5 (Liv) Cauză. 6 (Liv) Motiv bine întemeiat. 7 (Flz) Ansamblu de postulate ale unui sistem.
3. [CADE] * FUNDAMENT (pl. -te) sn. 1 Temelie, zidăria care formează baza, sprijinul, unei clădiri, unui zid, etc. ¶ 2 📰 Planșa de scînduri pe care se pun formele: masa de fier (din mașină sau de lîngă mașină) în care se închid formele de tipărit ¶ 3 fig. Temeiu, bază, ceea ce servește de sprijin, clementul pe care se întemeiază: justiția este ~ul Statelor [fr.].
4. [DLRLC] FUNDAMENT, fundamente, s. n. 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente, prin intermediul căruia se sprijină o construcție sau o mașină pe teren; fundație. V. temelie. A săpa fundamentul unei clădiri. ♦ (Tipogr.) Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei. Ea [revoluția] n-a avut de fundament nici vreo neînțelegere generală sau vreo conjurațiune. GHICA, A. 121.
5. [DN] FUNDAMENT s.n. 1. Temelie, fundație, bază. ♦ Placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 2. (Fig.) Element pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. [Pl. -te, -turi, var. fondament s.n. / < lat. fundamentum, cf. fr. fondement].
6. [MDN '00] FUNDAMENT s. n. 1. temelie a unei construcții, fundație. ◊ placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 3. (fig.) element pe care se întemeiază ceva; bază, temei. (< fr. fondement, lat. fundamentum)
7. [Șăineanu, ed. VI] fundament n. 1. temelie, zidărie ce formează baza unei clădiri; 2. ceeace servă de bază: fundamentul moralei; 3. fig. cauză, motiv: svon fără fundament.
8. [Scriban] *fundamént n., pl. e (lat. fundamentum). Bază, temelie, partea vîrîtă în pămînt cu care se începe și pe care stă o construcțiune. Fig. Temeĭ, sprijin, baza principală: justiția e fundamentu statelor. Cauză, motiv: acuzațiune fără fundament.
9. [MDA2] fundământ sn vz fundament
10. [CADE] JUSTITIA FUNDAMENTUM REGNORUM (lat.) = Dreptatea este temelia statelor. Deviza fostei case habsburgice.
11. [CADE] ZAȚBRET sbst. 📰 = FUNDAMENT2 [germ. Satzbrett].
12. [DN] FONDAMENT s.n. v. fundament.
13. [DOOM 3] fundament s. n., pl. fundamente
14. [DOOM 2] fundament s. n., pl. fundamente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL