1. [DEX '09] FUNDAL, fundaluri, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2. Câmp arhitectonic sau natural pe care se proiectează o construcție. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [Pl. și: fundale. – Var.: fondal s. n.] – Din it. fondale (după fund1).
2. [MDA2] fundal sn [At: CARAGIALE, N. F. 117 / V: fon~, ~at / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: it fondale] 1 (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2 Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 3 Decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă scenei.
3. [DEX '98] FUNDAL, fundale, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2. Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [Pl. și: fundaluri. – Var.: fondal s. n.] – Din it. fondale (după fund1).
4. [DLRLC] FUNDAL, fundale, s. n. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat din care se detașează elementele principale ale compoziției; vast element construit sau natural, care constituie fondul unei perspective frontale. (Fig.) Făptura mîndră și mlădie a tinerei țărance... se desprinde pe fundalul cerului străveziu de primăvară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/5. De o parte și de alta a locului în care se desfășoară această neîntreruptă bătălie [a cărbunelui] se ridică munți înalți... dînd încleștării de aici fundalul măreț și sumbru al unei epopei. BOGZA, V. J. 75. ♦ Pînză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru. – Variantă: fondal (EMINESCU, N. 84) s. n.
5. [DN] FUNDAL s.n. 1. Fondul decorativ al unui tablou sau al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. Perete mobil sau decor care constituie fundul scenei unui teatru. [< it. fondale, după fund].
6. [MDN '00] FUNDAL s. n. 1. fond decorativ al unui tablou, al unui panou sculptat; vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. 2. pânză, decor care închide scena unui teatru. (< it. fondale)
7. [DEX '09] FONDAL s. n. v. fundal.
8. [MDA2] fondal sn vz fundal
9. [MDA2] fundat2 sn vz fundal
10. [DOOM 3] fundal s. n., pl. fundaluri
11. [DOOM 2] !fundal s. n., pl. fundaluri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL