1. [DEX '09] FULGUIRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui.
2. [MDA2] fulguire sf [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 215 / P: ~gu-i~ / Pl: ~ri / E: fulgui] Fulguială.
3. [DLRLC] FULGUIRE, fulguiri, s. f. Faptul de a fulgui; fulguială. Străzile se umpleau de lume, sub fulguirea înceată a omătului. CAMILAR, N. I 112. Era toamnă, tîrziu, cu fulguiri în aer. PAS, Z. I 193. ◊ Fig. Se lucra de zor în fulguirea de lumină și în pîlpîirea flăcărilor ce păreau să toarcă, asemenea unor uriași motani. CĂLUGĂRU, O. P. 343. Soarele cernea lumină de primăvară și, din cînd în cînd, pe vîntul ușor, veneau fulguiri albe din livezile înflorite. SADOVEANU, O. I 258.
4. [DEX '09] FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.
5. [MDA2] fulgui vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 338 / P: ~gu-i / Pzi: 3 ~ește / E: fulg + -ui] A ninge cu fulgi rari Cf a fufula.
6. [CADE] FULGUI (-ue) vb. unipers. 🌦 A ninge cu fulgi mari: Noemvre începea să fulguească VLAH.; fulguia de ninsoare; cînd iarna fulgue cu soare, e semn că are să ningă tîrziu ȘEZ..
7. [DLRLC] FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. impers. A ninge cu fulgi rari. Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. AL. I 57. ◊ Fig. (Cu precizarea subiectului) Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56.
8. [Șăineanu, ed. VI] fulguì v. a ninge rar, a cădea fulgi de zăpadă.
9. [Scriban] fúlguĭ și -ĭésc v. intr. (d. fulg). Ning rar numaĭ cu cîțĭ-va fulgĭ. V. impers. Fulguĭe de ninsoare (Sov. 245).
10. [DOOM 3] fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri
11. [DOOM 2] fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri
12. [DOOM 3] fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască
13. [DOOM 2] fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască
14. [MDO] fulgui (ind. prez. 3 sg. fulguie)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL