1. [DEX '09] FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.
2. [MDA2] fulgui vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 338 / P: ~gu-i / Pzi: 3 ~ește / E: fulg + -ui] A ninge cu fulgi rari Cf a fufula.
3. [CADE] FULGUI (-ue) vb. unipers. 🌦 A ninge cu fulgi mari: Noemvre începea să fulguească VLAH.; fulguia de ninsoare; cînd iarna fulgue cu soare, e semn că are să ningă tîrziu ȘEZ..
4. [DLRLC] FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. impers. A ninge cu fulgi rari. Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. AL. I 57. ◊ Fig. (Cu precizarea subiectului) Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56.
5. [Șăineanu, ed. VI] fulguì v. a ninge rar, a cădea fulgi de zăpadă.
6. [Scriban] fúlguĭ și -ĭésc v. intr. (d. fulg). Ning rar numaĭ cu cîțĭ-va fulgĭ. V. impers. Fulguĭe de ninsoare (Sov. 245).
7. [DOOM 3] fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască
8. [DOOM 2] fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască
9. [MDO] fulgui (ind. prez. 3 sg. fulguie)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL