1. [DEX '09] FULGERĂTOR, -OARE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.
2. [MDA2] fulgerător, ~oare [At: ALECSANDRI, P. I, 439 / Pl: ~i, ~oare / E: fulgera + -ător] 1 a Care produce fulgere (1). 2 a Iute ca fulgerul Si: rapid, instantaneu, (rar) fulgeratic. 3 a (Fig) Violent. 4 a (D. privire) Rapid. 5 a (D. privire) Pătrunzător. 6 av (Rar; adesea urmat de pp „de” precedând adverbul „repede”) Extrem (de...)
3. [CADE] FULGERĂTOR I. adj. verb. FULGERA 1 Care fulgeră ¶ 2 Săgetător: mă așteptam la o a doua căutătură ... și mai fulgerătoare GN.. II. ❍FULGERĂTOARELE sf. pl. Băn. 📆 pop. Zilele de 16-18 Ianuarie care, după credința poporului, sînt trei zile rele de fulgere, trăsnete și vifore MAR..
4. [DLRLC] FULGERĂTOR, -OARE, fulgerători, -oare, adj. 1. Repede (ca fulgerul), rapid. Îndată ce apărea pe ulițele satului, vestea se întindea fulgerătoare. SAHIA, N. 65. Căprioara își azvîrle picioarele în fugă fulgerătoare. GÎRLEANU, L. 25. ◊ (Adverbial) El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. 2. Fig. Pătrunzător. Îi aruncă o căutătură fulgerătoare. NEGRUZZI, S. I 322.
5. [Șăineanu, ed. VI] fulgerător a. 1. care aruncă fulgere: Jupiter fulgerătorul; 2. încărcat de fulgere: nu vedeți cumpliții nori cum sosesc fulgerători? AL. 3. fig. grozav, amenințător: o privire fulgerătoare.
6. [Scriban] fulgerătór, -oáre adj. Care fulgeră. Fig. Instantaneŭ, súbit: moarte fulgerătoare. Amenințător, grozav: privirĭ fulgerătoare. Adv. În mod fulgerător: l-a privit fulgerător.
7. [DOOM 3] fulgerător adj. m., pl. fulgerători; f. sg. și pl. fulgerătoare
8. [DOOM 2] fulgerător adj. m., pl. fulgerători; f. sg. și pl. fulgerătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL