1. [DEX '09] FUGUȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă1. ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuga-fuguța[1] = foarte repede, repede de tot. – Fugă1 + suf. -uță.
2. [MDA2] fuguță sf [At: CDDE / Pl: ~țe / E: fugă1 + -uță] 1-2 (Șhp) Fugă1 (8) (ușoară) Si: fuguliță (1-2), fugușoară (1-2).
3. [DEX '98] FUGUȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă1 ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuguța-fuguța = foarte repede, repede de tot. – Fugă1 + suf. -uță.
4. [DLRLC] FUGUȚĂ s. f. Diminutiv al lui fugă. A tras o fuguță pînă acasă. ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Fuga, degrabă. Leana lu Lică plecă fuguța în grădină, mișcîndu-și greu trupul plinuț. V. ROM. decembrie 1951, 201. (Expr.) A da fuguța = a fugi, a se duce repede. Au dat cocoșelul fuguța la dînsul. SBIERA, P. 295. Fuga-fuguța = repede-repede.
5. [CADE] FUGULIȚĂ, FUGUȚĂ sf. dim. FUGĂ: a da fugulița PAMF.; vin’ fuguța GR. -N..
6. [DOOM 3] fuguță s. f., g.-d. art. fuguței; pl. fuguțe
7. [DOOM 2] fuguță s. f., g.-d. art. fuguței; pl. fuguțe
8. [DOOM 3] +fuga-fuguța (foarte repede) adv.
9. [DOOM 3] +fuguța adv. (a se duce ~)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL