1. [MDA2] fuguit1 sns [At: MDA ms / E: fugui2] (Reg) 1-2 Fuguire (1-2).
2. [MDA2] fuguit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fugui2] 1 (D. furnire) Înnădit prin rosturi drepte. 2 (D. muchiile unei piese de lemn) Îndreptat prin rindeluire.
3. [DEX '09] FUGUI, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. fügen.
4. [MDA2] fugui1 sm [At: MAT. FOLK. 1112 / A: nct / Pl: ~ / E: nct] (Csnp) Arbore.
5. [MDA2] fugui2 vt [At: CHEST. II, 238/250 / Pzi: ~esc / E: fug1 cf ger fügen] (Reg) 1 A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2 A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire.
6. [DOOM 3] fugui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiesc, 3 sg. fuguiește, imperf. 1 fuguiam; conj. prez. 1 sg. să fuguiesc, 3 să fuguiască
7. [DOOM 2] fugui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiesc, imperf. 3 sg. fuguia; conj. prez. 3 să fuguiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL