1. [DEX '09] FUGUI, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. fügen.
2. [MDA2] fugui1 sm [At: MAT. FOLK. 1112 / A: nct / Pl: ~ / E: nct] (Csnp) Arbore.
3. [MDA2] fugui2 vt [At: CHEST. II, 238/250 / Pzi: ~esc / E: fug1 cf ger fügen] (Reg) 1 A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2 A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire.
4. [DOOM 3] fugui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiesc, 3 sg. fuguiește, imperf. 1 fuguiam; conj. prez. 1 sg. să fuguiesc, 3 să fuguiască
5. [DOOM 2] fugui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fuguiesc, imperf. 3 sg. fuguia; conj. prez. 3 să fuguiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL