1. [DEX '09] FUGITIV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus.
2. [MDA2] fugitiv, ~ă a [At: MAIORESCU, D. III, 160 / Pl: ~i, ~e / E: fr fugitif, lat fugitivus] 1 Care este de scurtă durată Si: efemer, fugar (16), (rar) fugarnic (1), trecător. 2 Sumar. 3 Rapid. 4 Superficial.
3. [CADE] *FUGITIV adj. Care trece repede, trecător, de scurtă durată [fr.].
4. [DLRLC] FUGITIV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar. Fraze fugitive. ◊ (Adverbial) Pe obrazul cu liniile neclintite trecu fugitiv o lumină. C. PETRESCU, Î. I 219. 2. Sumar, rapid, superficial. Nu prinsese decît o impresie fugitivă din priveliștea pe care se odihneau desigur întotdeauna ochii Luminiței. C. PETRESCU, Î. I 141.
5. [DN] FUGITIV, -Ă adj. 1. Care trece rapid, repede; de scurtă durată; trecător. 2. Sumar; superficial; rapid. [Cf. lat. fugitivus, fr. fugitif].
6. [MDN '00] FUGITIV, -Ă adj. 1. de scurtă durată. 2. sumar; superficial; rapid. (< fr. fugitif, lat. fugitivus)
7. [Șăineanu, ed. VI] fugitiv a. 1. fugător; 2. fig. care trece iute, puțin durabil: plăceri fugitive.
8. [Scriban] *fugitív, -ă adj. și s. (lat. fugitivus). Care fuge, fugar: a prinde un fugitiv. Fig. Care trece răpede: umbră, ideĭe fugitivă. Trecător, nedurabil: fericire fugitivă. Poeziĭ fugitive, simple și scurte. Adv. În mod fugitiv.
9. [DOOM 3] fugitiv adj. m., pl. fugitivi; f. fugitivă, pl. fugitive
10. [DOOM 2] fugitiv adj. m., pl. fugitivi; f. fugitivă, pl. fugitive
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL