1. [DEX '09] FUGACI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecător, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi și foarte iuți, bune alergătoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace.
2. [MDA2] fugaci, ~ace [At: MARDARIE. L. 345 / Pl: ~ / E: lat fugax, -acis cf fugace] 1 a Care aleargă repede și ușor Si: fugar (13), băgător (1), (reg) fugareț. 2 a (D. cai ) Bun alergător Și fugar (14). 3 sm Cal. 4 a (Fig) Fugitiv (1). 5 sm Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi, bune alergătoare. 6 (D. un colorant) Care se spală. 7 (Bot; reg) Săricică (Salsola kali).
3. [DLRLC] FUGACI, -E, fugaci, -e, adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă. Cai mai buni și mai fugaci. TEODORESCU, P. P. 177. Voinic nebun pe-un cal fugaci. ȘEZ. IV 11. ♦ (Substantivat) Cal. Ilie Buzărlan, dispărut o clipă, se întorcea călare pe un fugaci scurt și voinic ca și dînsul, ca din pămînt crescut. SADOVEANU, O. I 516.
4. [Scriban] fugácĭ, -ce adj., pl. tot așa, ca sugacĭ. Care fuge bine, răpede: caĭ fugacĭ.
5. [DN] FUGACE adj. invar. Trecător, fugitiv. [< lat. fugax, cf. fr. fugace].
6. [MDN '00] FUGACE adj. inv. trecător, fugitiv. (< lat. fugax, fr. fugace)
7. [Șăineanu, ed. VI] fugaciu a. care fuge iute: copii fugaci ISP. [Lat. FUGACEM].
8. [DOOM 3] fugaci1 adj. m., pl. fugaci; f. sg. și pl. fugace
9. [DOOM 3] fugaci2 s. m., pl. fugaci
10. [DOOM 2] fugaci1 adj. m., pl. fugaci; f. sg. și pl. fugace
11. [DOOM 2] fugaci2 s. m., pl. fugaci
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL