1. [DEX '09] FRĂȚIOR, frățiori, s. m. Diminutiv al lui frate. ♦ (La vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unui bărbat. [Pr.: -ți-or] – Frate + suf. -ior.
2. [MDA2] frățior sm [At: GORJAN, H I, 4/20 / P: ~ți-or / Pl: ~i / E: frate + -ior] 1-2 (Șhp) Frate (mai mic) Si: (pop) frățișor (1-2), (Mar) frătic (1-2), (Trs) frătiuc (1-2), frătiuluc (1-2), frătiuluț (1-2), frătiuț (1-2), frățiuc (1-2). 3 (Îvp) Prieten bun. 4 (Îvp) Tovarăș. 5 (Fam; la vocativ) Termen cu care te adresezi amical unui bărbat. 6 (Bot; reg) Ciormoiag (Melampyrum barbatum). 7 (Bot; reg) Frăsinel (Dictamus albus). 8 (Bot; reg; lpl) Trei-frați-pătați (Viola tricolor).
3. [CADE] FRĂȚIOR sm. 1 dim. FRATE ¶ 2 Termen cu care ne adresăm cuiva în semn de prietenie sau de dragoste frățească: Ia spune-mi, măi frățioare, ursul ce lucru-ți șopti? PANN. ¶ 3 🌿 CIORMOIAG.
4. [DLRLC] FRĂȚIOR, frățiori, s. m. 1. Diminutiv al lui frate. Dară greu somn dormii, soru-mea. – Greu, frățioare. ISPIRESCU, L. 131. Începe a se scărmăna de cap și a plînge cu amar după frățiorii săi. CREANGĂ, P. 25. Dintre cei ce sînt veniți, Alții nu-s mai străluciți Mai frumoși, mai răpitori Ca doi tineri frățiori. BOLINTINEANU, O. 88. ♦ (Mai ales la vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unui bărbat. Asta-i una la mînă, mă frățioare. SADOVEANU, P. M. 11. Apoi bine, frățioare, de ce nu mi-ai spus așa de-acasă. ISPIRESCU, L. 47. ◊ Fig. Măi arcușe, frățioare, Ia întoarce struna, Pentru dorul ce ne doare, Să-i mai zicem una! DEȘLIU, G. 17. (Adjectival) Mult mi-e dor, mămucă, dor De cel codru frățior. ALECSANDRI, P. P. 295. 2. Mică plantă erbacee, cu flori alburii cu dungi roșiatice, care crește prin locuri pietroase. Iată vin pe rînd, păreche... Frățiori și romănițe... Clopoței și măzărele îmbătate de parfumuri. ALECSANDRI, P. A. 125. – Pronunțat: -ți-or.
5. [Șăineanu, ed. VI] frățior m. 1. frate mic; 2. Mold. un fel de grâu negru (Melampyrum arvense): frățiori și românițe AL.
6. [Scriban] frățiór m., voc. oare. Frate mic. Termin de alintare.
7. [DOOM 3] frățior (desp. -ți-or) s. m., voc. frățioare; pl. frățiori
8. [DOOM 2] frățior (-ți-or) s. m., voc. frățioare; pl. frățiori
9. [DOOM 3] +frățioare interj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL