1. [DEX '09] FRUNZAR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca așternut sau nutreț pentru vite. [Pl. și: (m.) frunzari] – Frunză + suf. -ar.
2. [MDA2] frunzar [At: BELDIMAN, N. P. II, 68 / Pl: ~e sn, ~i sm / E: frunză + -ar] 1 sn Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2 sn Umbrar făcut din crengi bogate. 3 sn (Reg) Pătuiac din crengi de stejar pline de frunze. 4 sn Frunze uscate servind ca aștenut pentru vite. 5 sn Vârfuri de crengi frunzoase utilizate pentru a acoperi ceva sau ca nutreț pentru vite. 6 sm (Pop) Luna mai. 7 sm (Bot) Urechelniță (Sempervivum tectorum). 8 sm (Bot; reg) Burete comestibil nedefinit mai îndeaproape.
3. [CADE] FRUNZAR sm. și (pl. -are) sn. 1 🌳 Desiș format de crengile pline de frunze ale copacilor, frunziș ¶ 2 Umbrar, adăpost făcut din crengi frunzoase ¶ 3 Frunze puse ca așternut pentru vite sau crengi frunzoase cu care se acopere ceva: așterne ... niște frunzari peste dînsa, peste frunzari toarnă țernă CRG.; unde este poiana mai înflorită și cu frunzari acoperită ODOB..
4. [DLRLC] FRUNZAR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. La vadul oierilor Se leagănă holdele, Se pîrguie roadele, Șopotesc frunzarele Și rodesc ogoarele. DEȘLIU, N. 31. Colo-ntr-un frunzar Galben în lumină, Stă pe-o creangă de arțar Pasăre străină. TOPÎRCEANU, S. A. 16. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. Mă oprii supt un frunzar de păr sălbatic. SADOVEANU, P. S. 242. Fagii și carpenii acopereau cu un lung frunzar poteca noastră. GALACTION, O. I 205. Tot pe mal ședea, Și mînca și bea, Sub verde frunzar De crengi de stejar. ALECSANDRI, P. P. 116. 3. Frunze uscate folosite ca așternut pentru vite, ca nutreț etc. Umbla... pînă cine știe unde, s-aducă vitelor niște frunzar îngălbenit. CAMILAR, TEM. 306. – Pl. și: (s. m.) frunzari (SEVASTOS, N. 47, CREANGĂ, P. 29, ALECSANDRI, T. 60).
5. [Șăineanu, ed. VI] frunzar n. adăpost din frunze.
6. [Scriban] frunzár n., pl. e (d. frunză). 1. Frunziș, desiș de frunze: s’a lăsat pe frunzare cu capu supt mîna dreaptă (Sadov. VR. 1928, 1, 52 și 7, 11). 2. Adăpost orĭ umbrar de frunze. 3. Depozit de frunziș ca să fie întrebuințat ca nutreț în aniĭ în care nu se face fîn. 4. Masc. Mold. Creangă cu frunze: ursu stătea ascuns supt cĭoate și frunzarĭ. 5. Rar. Florar, luna Maĭ. V. crăngar.
7. [DOOM 3] +frunzar2 (luna mai) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui frunzar (luna ~)
8. [DOOM 3] frunzar1 (desiș; umbrar) s. n., pl. frunzare
9. [DOOM 2] frunzar s. n., pl. frunzare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL