1. [MDA2] frontologie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr frontologie] Parte a meteorologiei care studiază fronturile meteorologice.
2. [DN] FRONTOLOGIE s.f. Parte a meteorologiei care studiază fronturile meteorologice. [Gen. -iei. / < fr. frontologie].
3. [MDN '00] FRONTOLOGIE s. f. parte a meteorologiei care studiază fronturile (5). (< fr. frontologie)
4. [DETS] FRONTO- „front meteorologic, masă de aer”. ◊ L. frons, tis „frunte” > fr. fronto-, germ. id., it. id. > rom. fronto-. □ ~focometru (v. foco-1, v. -metru1), s. n., aparat cu care se măsoară distanța focală a lentilelor corectoare; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces meteorologic de formare a suprafețelor frontale și a perturbațiilor atmosferice legate de ele; ~liză (v. -liză), s. f., ansamblu de procese atmosferice care însoțesc dispariția unui front meteorologic; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul fronturilor meteorologice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL