1. [DEX '09] FRIZARE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza1 și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezare s. f.] – V. friza1.
2. [MDA2] frizare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: friza2] Atingere a pragului ridicolului, a nebuniei etc.
3. [MDA2] frizare1 sf [At: DEX / V: frez~ / Pl: ~zări / E: friza1] (Asr) 1 Ondulare a părului (cu fierul sau prin alte mijloace) Si: frizat1 (1). 2 Coafare.
4. [DN] FRIZARE s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) friza. [< friza].
5. [DEX '09] FREZA2 vb. I v. friza1.
6. [DEX '09] FREZARE2 s. f. v. frizare.
7. [DEX '09] FRIZA1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: freza vb. I] – Din fr. friser.
8. [DEX '09] FRIZA2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.
9. [MDA2] freza2 v vz friza1
10. [MDA2] frezare2 sf vz frizare1
11. [MDA2] friza1 vtr [At: EMINESCU, N. 113 / V: freza / Pzi: ~zez / E: fr friser] (Asr) 1-2 A(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace). 3-4 A (se) coafa.
12. [MDA2] friza2 vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr friser] A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc.
13. [CADE] *FRIZA (-izez), pop. FREZA vb. tr. și refl. 1 A încreți, a încîrlionța părul ¶ 2 A (se) pieptăna cu îngrijire [fr.].
14. [DLRLC] FRIZA, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A încreți, a încîrlionța părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are părul creț; și-l frizează. ◊ Fier de frizat v. fier (2). ◊ Refl. Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113.
15. [DN] FRIZA vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cîrlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].
16. [MDN '00] FRIZA vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)
17. [Șăineanu, ed. VI] frizà v. a bucla părul (= fr. friser).
18. [Scriban] *frizéz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. Mă apropiĭ, ating: purtarea luĭ frizează crima, nebunia.
19. [DOOM 3] frizare s. f., g.-d. art. frizării; pl. frizări
20. [DOOM 2] frizare s. f., g.-d. art. frizării; pl. frizări
21. [DOOM 3] friza (a ~) (a coafa; a se apropia de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 1 sg. frizez, 3 frizează; conj. prez. 1 sg. să frizez, 3 să frizeze
22. [DOOM 2] friza (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizează
23. [MDO] friza
24. [DER] friza (frizez, frizat), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL