1. [MDA2] frichinit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: frichini] (Reg) 1 Frecat2 (3). 2 Masat2. 3 Care se fâțâie. 4 Sâcâit2.
2. [MDA2] frichinit1 sn [At: MDA ms / E: frichini] (Reg) 1-5 Frichinire (1-5).
3. [DEX '09] FRICHINI, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.
4. [MDA2] frichini [At: M.I. CARAGIALE, C. 122 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) 1-2 vtr A (se) freca (3-4). 3 vtr A-(și) face un masaj. 4 vr A se spăla îndelung. 5 vr A se fâțâi. 6 vt A purta de colo până colo pe cineva Si: a sâcăi.
5. [CADE] ❍FRICHINI (-inesc) I. vb. tr. A suci și a învîrti, a răsuci, a tăvăli de colo pînă colo: nici stăpînirii nu-i dă mîna să frichinească pe boier și te lasă tot la cheremul lui LUNG.. II. vb. refl. A umbla de colo pînă colo fără rost R. -COD.; a se răsuci încoace și încolo de nerăbdare RV. -CRG..
6. [Scriban] frichinésc v. tr. (cp. cu frec). Munt. Fam. Frec mult și des. Fig. Ĭaŭ la cercetare, trag la răspundere. V. refl. Mă fîțîĭ. – Și sfrichidesc în Mold. sud: doŭă note ascuțite pe care (muzicantul) le sfrichidea un ceas (D. Zanf. Tănase Scat.). V. surchidesc.
7. [DOOM 3] frichini (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinesc, 3 sg. frichinește, imperf. 1 frichineam; conj. prez. 1 sg. să frichinesc, 3 să frichinească
8. [DOOM 2] frichini (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinesc, imperf. 3 sg. frichinea; conj. prez. 3 să frichinească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL