1. [DEX '09] FRICATIV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.
2. [MDA2] fricativ, ~ă sf [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr fricatif] (Fon) 1-2 sf, a (Șîs consoană ~ă sau sunet ~) (Consoană sau sunet) la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii Si: constrictiv (1-2).
3. [DEX '96] FRICATIV, -Ă, fricative, adj. n. și f.[1] (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.
4. [DLRLC] FRICATIV, -Ă, fricative, adj. f. și n. (Lingv.; în expr. Consoană fricativă (și substantivat, f.) = consoană care se pronunță prin strîmtarea canalului vocal în așa fel, încît aerul să se poată scurge în tot timpul cît durează emisiunea; constrictiv.
5. [DN] FRICATIV, -Ă adj. Consoană fricativă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încît aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g); constrictiv. [Cf. fr. fricatif, it. fricativo].
6. [MDN '00] FRICATIV, -Ă adj., s. f. constrictiv. (< fr. fricatif)
7. [Scriban] *fricatív, -ă adj. (d. lat. fricatus, frecat). Gram. Spirant.
8. [DOOM 3] !fricativ adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. fricativă (consoană ~), pl. fricative
9. [DOOM 2] !fricativ adj. m., pl. fricativi; f. fricativă, pl. fricative
10. [DOOM 3] fricativă s. f., g.-d. art. fricativei; pl. fricative
11. [DOOM 2] *fricativă s. f., g.-d. art. fricativei; pl. fricative
12. [DTL] FRICATIV, -Ă adj. < cf. fr. fricatif, it. fricativo): în sintagma consoană fricativă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL