1. [DEX '09] FRENGHIE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghie s. f.] – Din tc. frengi.
2. [MDA2] frenghie sf [At: MARDARIE, L. 91 / V: frănchie, frân~, frean~, (înv) frin~ / Pl: ~ii / E: tc frengi] 1 (Înv) Stofă scumpă de brocart purpuriu. 2 (Pop; gmț; îe; îf fringhie) Cu tichia de frin ~, Cu pene de ciocârlie Se spune despre o persoană mândră de îmbrăcămintea sa.
3. [CADE] ‡FRENGHIE sf. Brocart [tc. frenghi].
4. [DLRLC] FRENGHIE, frenghii, s. f. (Și în forma frînghie; învechit) Brocart. Rochie [de] atlaz cu flori de mătase, cu guri de frînghie, cu sponci de argint poleite. La ODOBESCU, S. I 422. Înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii... și cu atlas. BĂLCESCU, O. I 17. Eși, fetiță, La portiță, Că te-așteaptă Talion... Cu tichie De frînghie, Cu peană De ciocîrlie. TEODORESCU, P. P. 192. – Variantă: frînghie s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] frenghie f. 1. brocat: roche de belacoasă cu gurile de frenghie OD. 2. Buc. brâu îngust și lung. [Turc. FRENGHÍ, lit. stofă frâncească sau italiană].
6. [Scriban] frenghíe f. (turc. frengi, brocat, d. frenk, franc, eŭropenesc). Vechĭ. Brocat.
7. [DEX '09] FRÂNGHIE2 s. f. v. frenghie.
8. [MDA2] frănchie sf vz frenghie
9. [MDA2] freanghie sf vz frenghie
10. [MDA2] fringhie2 sf vz frenghie
11. [DLRLC] FRÎNGHIE1 s. f. v. frenghie.
12. [Șăineanu, ed. VI] frânghie f. V. frenghie: cu tichie de frânghie, cu pană de ciocârlie POP.
13. [DOOM 3] frenghie (brocart) (înv.) s. f., art. frenghia, g.-d. art. frenghiei; (sorturi) pl. frenghii, art. frenghiile (desp. -ghi-i-)
14. [DOOM 2] frenghie (brocart) (înv.) s. f., art. frenghia, g.-d. art. frenghiei; pl. frenghii, art. frenghiile
15. [DAR] frenghie, frenghii, s.f. (înv.) 1. țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur sau de argint; brocart purpuriu. 2. brâu îngust și lung.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL