1. [DEX '09] FREMĂTĂTOR, -OARE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos.[1] – Fremăta + suf. -ător.
2. [MDA2] fremătător, ~oare a [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 197 / Pl: ~oare / E: fremăta + -ător] 1-5 Care freamătă (1-5) Si: (rar) fremătând (1-5), (rar) fremătos (1-5).
3. [DEX '98] FREMĂTĂTOR, -OARE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează; fremătos. – Fremăta + suf. -ător.
4. [DLRLC] FREMĂTĂTOR, -OĂRE, fremătători, -oare, adj. Care freamătă, tremură, vibrează. Caii sforăiau, suflau greu, mișcînd urechile ciulite, fremătătoare. DUMITRIU, V. L. 9. ◊ Fig. Avea în el un fel de veselie, nu ca a celorlalți, ștearsă și moartă, ci fremătătoare, deznădăjduită, un freamăt ascuns în miezul cel mai dinăuntru al ființei sale. DUMITRIU, B. F. 25.
5. [DOOM 3] fremătător adj. m., pl. fremătători; f. sg. și pl. fremătătoare
6. [DOOM 2] fremătător adj. m., pl. fremătători; f. sg. și pl. fremătătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL