1. [MDA2] fraieri vtr [At: BUL. FIL. IV, 166 / P: fra-ie~ / Pzi: ~resc / E: fraier] 1-2 A (se) păcăli. 3-4 A (se) înșela.
2. [DEX '09] FRAIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.
3. [MDA2] fraier, ~ă smf, a [At: BUL. FIL. IV 166 / P: fra-ier / Pl: ~i, ~e / E: ger Freier „pretendent la mâna cuiva”] (Fam) 1-2 (Om) prost. 3-4 (Om) care nu se descurcă într-o anumită situație. 5-6 (Om) naiv.
4. [MDN '00] FRAIER, -Ă s. m. f., adj. (om) prost, care nu știe să profite într-o anumită împrejurare. (< germ. Freier)
5. [DOOM 3] fraier adj. m., s. m., pl. fraieri; adj. f., s. f. fraieră; pl. fraiere
6. [DOOM 2] fraier adj. m., s. m., pl. fraieri; adj. f., s. f. fraieră; pl. fraiere
7. [DER] fraier (fraieri), s. m. – 1. (Arg.) Om prost, care este furat sau de la care se obține vreun avantaj. – 2. (Arg.) Ins, tip. Germ. Freier „pretendent, logodnic” (Graur, GS, VI, 335), cf. pol. frajerz „logodnic” (Graur, BL, IV, 82), ceh. frajer (Berneker 283), cr. frajar. Semantismul pare să se explice prin ideea că logodnicul este întotdeauna tras pe sfoară. După Vasiliu, GS, VII, 114, din germ. Freiherr „domn”. Der. fraieri, vb. (a înșela, a trage pe sfoară, a escroca); fraiereală, s. f. (escrocherie; lenevie); fraierește, adv. (ca pungașii).
8. [Argou] fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli
9. [Argou] a lua (pe cineva) de fazan / de fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede (pe cineva) prost
10. [Argou] a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.
11. [Argou] fraier coclit / cu cioc expr. om prost la culme.
12. [Argou] se îndoaie fraierul expr. (deț.) gardianul își schimbă impresia inițială / părerea negativă despre un deținut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL