1. [DEX '09] FRAGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.
2. [MDA2] fragă sf [At: CONACHI, P. 85 / V: frag sm / Pl: ~agi / E: ml fraga] 1 Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2 (Pop; îe) În pofida ~agilor, mănâncă frunzele sau pentru ~, și frunza ți-e dragă Se spune despre cei care se mulțumesc cu puțin, neputând obține ceea ce doresc. 3 (Îc) ~-tătărească Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 4 (Reg; șîc ~-de-pom) Dudă.
3. [CADE] FRAGĂ (pl. fragi) sf. 1 👉 FRAG ¶ 2 ~-TĂTĂR(E)ASCĂ, plantă ierboasă, cu fructe roșii pe care țărancele le întrebuințează ca suliman (Blitum virgatum) [lat. fraga, pl. din fragum].
4. [DOOM 3] fragă-tătărească (plantă) s. f., g.-d. art. fragii-tătărești; pl. fragi-tătărești
5. [DOOM 2] fragă-tătărească (plantă) s. f., g.-d. art. fragii-tătărești; pl. fragi-tătărești, art. fragile-tătărești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL