1. [MDA2] foșnăire sf vz foșnire
2. [DEX '09] FOȘNĂI vb. IV v. foșni.
3. [DEX '09] FOȘNI, foșnesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A produce un sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. ♦ (Rar) A foi, a mișuna. [Var.: foșnăi vb. IV] – Formație onomatopeică.
4. [DEX '09] FOȘNIRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnitură, foșnit, foșnet. – V. foșni.
5. [MDA2] foșnăi v vz foșni
6. [MDA2] foșni [At: EMINESCU, P. 79 / V: ~năi / Pzi: ~nesc / E: fo] 1-2 vti A produce un sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. 3 vi (Rar) A mișuna.
7. [MDA2] foșnire sf [At: EMINESCU, P. 48 / V: ~năi~ / Pl: ~ri / E: foșni] 1 Producere a unui sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. 2 (Ccr) Foșnet (1). 3 (Rar) Mișunare.
8. [CADE] ❍FOȘĂI = FOȘNI.
9. [CADE] ❍FOȘCĂI (-căiu, -căesc) vb. intr. Mold. Bucov. 1 – FOJGĂI: o mulțime de gîndăcei ... foscăind încoace și încolo MAR. ¶ 2 FOȘNI: ce foșcăie prin frunze? RV. -CRG..
10. [CADE] FOȘNĂI (-ăesc) vb. intr. = FOȘNI: aud fășnăind fuste ALECS. [foșăi + foșni].
11. [CADE] FOȘNI (-nesc) vb. intr. 1 A fîșîi: cregile încep să se miște, frunzele foșnesc de vînt VLAH.; abia calcă de grija ca nu cumva să foșnească iarba BR. -VN.; se coborî pe scări, foșnind din rochii D. -ZAMF. ¶ 2 Pr. anal: în jurul nostru valurile foșnesc VLAH.; o cascadă foșnește mătăsos în fundul prăpastiei IRG..
12. [DLRLC] FOȘNI, foșnesc, vb. IV. Intranz. (Despre frunze, arbori, mătase etc.; p. ext. despre vîntul care le pune în mișcare) A produce un sunet ușor, prin mișcare sau frecare. Atunci cei doi salcîmi din coasta de miazănoapte a hanului prindeau să foșnească jalnic, încet. SADOVEANU, O. I 387. Sub pașii noștri foșneau frunzele de curînd căzute. VLAHUȚĂ, O. AL. I 237. Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blîndei lune – Vîntu-n trestii lin foșnească, Unduioasă apa sune! EMINESCU, O. I 74. ◊ (Despre alte lucruri care mișcă frunzele) O șopîrlă pe cărare, lîngă noi Speriată să foșnească dintre foi. TOPÎRCEANU, B. 44. ◊ Tranz. Se răsuci foșnind ziarul și căută o poziție mai comodă. C. PETRESCU, C. V. 8. Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă, Salcîmul de la poartă. IOSIF, PATR. 73. ♦ (Rar) A mișuna. Cadavrele putrede, cadavre pe care foșnesc viermii, sînt ceva obișnuit în literatura asta [decadentă]. IONESCU-RION, C. 102. – Variantă: foșnăi (CONTEMPORANUL, IIIII 286, ALECSANDRI, T. 357) vb. IV.
13. [DLRLC] FOȘNIRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnet. Ramurile brazilor bătrîni porneau șoapte grăbite, care creșteau într-o foșnire duioasă de valuri. SADOVEANU, O. VII 215. Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119.
14. [Șăineanu, ed. VI] foșnì v. Mold. a fășăi: vântu n trestii lin foșnească EM. [Onomatopee din foș! o variantă a lui făș!].
15. [Șăineanu, ed. VI] foșnire f. fășăire: foșnirile de rochii EM.
16. [Scriban] foșnésc v. intr. (imit., d. foș-foș ca și fîșiĭ. V. fojgăĭesc, moșcondesc). Se zice despre huĭetu pe care-l fac frunzele și trestiile cînd bate vîntu, despre un animal care merge pin ĭarbă orĭ pin frunze căzute, despre șoarecĭ cînd umblă pin hîrtiĭ, despre o rochie de matasă mișcată ș. a.
17. [DOOM 3] foșni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foșnesc, 3 sg. foșnește, imperf. 1 foșneam; conj. prez. 1 sg. să foșnesc, 3 să foșnească
18. [DOOM 3] foșnire s. f., g.-d. art. foșnirii; pl. foșniri
19. [DOOM 2] foșni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foșnesc, imperf. 3 sg. foșnea; conj. prez. 3 să foșnească
20. [DOOM 2] foșnire s. f., g.-d. art. foșnirii; pl. foșniri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL