1. [Scriban] foșalăŭ m. (ung. fésülö, care pĭaptănă, d. fésülni, a pĭeptăna, poate infl. de húsoló, răzuitoare de tăbăcărie). Nord. Pieptenel. – Și fuș- și fîș- și -ălăŭ. V. cesală.
2. [Scriban] pĭeptenél n., pl. eĭ (d. pĭeptene). Perie de metal de peptănat lîna după ce a fost dărăcită. Sînt doŭă și se compun, în general, dintr’o bucată de lemn cu mănunchĭ, acoperită cu pele din care ĭese niște vîrfurĭ îndoite (fr. carde). – În Mold. peptănáș și peptănúș, în Mold. nord și foșalăŭ. V. darac, raghilă.
3. [DRAM 2015] foșalău, foșalăi, (foșălău), s.m. – (reg.) Pieptene cu dinți de fier prin care se dau câlții de lână, ca să se aleagă ce e mai bun; darac: „Eu stăteam nopți întregi și mă chinuiam cu hrebdinca, da’ amu îi boierie. Lâna dată prin foșalăi îi mai pufoasă și mai ușor de tors ori îndrugat” (Călinești). – Et. nec. (MDA).
4. [DRAM] foșalău, foșalăi, (foșălău), s.m. – Pieptene cu dinți de fier prin care se dau câlții de lână, ca să se aleagă ce e mai bun; darac: „Eu stăteam nopți întregi și mă chinuiam cu hrebdinca, da’ amu îi boierie. Lâna dată prin foșalăi îi mai pufoasă și mai ușor de tors ori îndrugat” (Călinești). – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL