1. [DEX '09] FOST, -Ă, foști, -ste, adj. (Despre oameni) Care a avut o calitate, o funcție, un rang, un nume etc. pe care nu-l mai are. ♦ De altădată, de pe vremuri, de odinioară. ♦ (Despre lucruri) Care a aparținut în trecut cuiva; care și-a pierdut vechea destinație. ♦ (Substantivat, n.; neobișnuit) Ceea ce s-a petrecut în trecut; faptele trecute. – V. fi.
2. [MDA2] fost, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 79 / V: (reg) foastă sf / Pl: foști, ~e / E: fi] 1 a (D. oameni) Care a avut o calitate, o funcție, un rang, un nume etc. pe care nu-l mai are. 2 a De altădată. 3 a (D. lucruri) Care a aparținut în trecut cuiva. 4 a Care și-a pierdut vechea destinație. 5 sn (Nob) Ceea ce s-a petrecut în trecut.
3. [CADE] FOST 1 part. lui FI1 ¶ 2 Care a ocupat altădată o funcțiune, ieșit din funcțiune: ~ ministru.
4. [DLRLC] FOASTĂ adj. f. v. fost.
5. [DLRLC] FOST, -Ă, foști, -ste, adj. (Despre persoane) Care a avut o calitate, o funcție, un rang pe care nu-l mai are. Fost ministru. ♦ De altădată, de pe vremuri, de odinioară. Se aflau adunați în fosta grădină foștii copii. C. PETRESCU, C. V. 225. ♦ (Despre lucruri) Care a aparținut în trecut cuiva, care și-a pierdut vechea destinație. ♦ (Substantivat n., neobișnuit) Ceea ce s-a petrecut în trecut, faptele trecute. De-aș putea eu spune fostul Cum a fost întreg, Meșter, neică, mi-ar fi rostul! COȘBUC, P. II 57. – Variantă: (învechit și regional) foastă (SADOVEANU, P. M. 226, NEGRUZZI, S. I 79) adj. f.
6. [Șăineanu, ed. VI] fost a. ieșit dintr’o funcțiune; un fost prefect.
7. [Scriban] fost, foástă (fals fóstă) adj. part. d. a fi, sînt. Care a fost, ex-: un fost prefect, fostu meŭ profesor, foștiĭ soldațĭ, foasta guvernare.
8. [DOOM 3] +fost adj. m., s. m. (fam.), pl. foști; adj. f., s. f. (fam.) fostă, pl. foste (și: Era considerată o fostă. Comuniștii îi prigoneau pe foști.)
9. [IVO-III] fost, foastă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL