1. [DEX '09] FOSFORESCENȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină ca urmare a iradierii lor prealabile; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. – Din fr. phosphorescence.
2. [MDA2] fosforescență sf [At: ANGHEL și IOSIF, C. L. 225 / Pl: ~țe / E: fr phosphorescence] 1 Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină când absorb sau după ce au absorbit radiații luminoase ultraviolete sau corpusculare. 2 Fenomen de luminescență pe care îl prezintă un corp care emite lumină spontan sau prin acțiunea unei arderi lente. 3 (Blg) Luminescență a unor organisme animale sau vegetale. 4 (Pex) Sclipire.
3. [CADE] *FOSFORESCENȚĂ (pl. -țe) sf. Proprietate ce posedă unele corpuri de a fi luminoase în întunerec, fără să se producă vre-o combinațiune sau să se degajeze vre-o căldură sensibilă: fosforescența licuricilor, a mării, etc. [fr.].
4. [DEX '98] FOSFORESCENȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină când absorb sau după ce au absorbit radiații luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. – Din fr. phosphorescence.
5. [DLRLC] FOSFORESCENȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină cînd absorb sau după ce au absorbit radiații luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. Fosforescența ochilor de pisică. ▭ Fosforescențele mării. ANGHEL-IOSIF, C. L. 225.
6. [DN] FOSFORESCENȚĂ s.f. Fenomen de luminescență pe care îl prezintă un corp care emite lumină spontan sau prin acțiunea unei arderi lente; (p. ext.) sclipire. [< fr. phosphorescence].
7. [MDN '00] FOSFORESCENȚĂ s. f. luminescență spontană a unor substanțe, produsă prin acțiunea unei arderi lente; calitatea de a lumina și în întuneric; fotogeneză (2). (< fr. phosphorescence)
8. [Șăineanu, ed. VI] fosforescență f. proprietatea unor corpuri de a scăpăra la întuneric.
9. [Scriban] *fosforescénță f., pl. e (d. fosforescent). Chim. Proprietatea de a luci pin oxidare, fără căldură sensibilă orĭ combustiune, la întuneric, ca: fosforu, licuricĭu ș. a.
10. [DOOM 3] fosforescență s. f., g.-d. art. fosforescenței; pl. fosforescențe
11. [DOOM 2] fosforescență s. f., g.-d. art. fosforescenței; pl. fosforescențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL