1. [MDA2] forăire sf [At: ALECSANDRI, DACIA LIT. 287/13 / Pl: ~ri / E: forăi] (Pop) 1 Suflare cu zgomot a aerului pe nări. 2 Sforăire. 3 (Spc) Sunetul emis de un om sau un animal care forăie.
2. [DEX '09] FORĂI, pers. 3 forăie, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A sufla cu forță aer pe nări, a respira zgomotos; a sforăi. – Formație onomatopeică.
3. [MDA2] forăi vi [At: CREANGĂ, P. 187 / V: ~roi / Pzi: forăi, (reg) ~esc / E: fo] (Pop; d. animale) 1 A sufla cu forță aer pe nări. 2 A sforăi.
4. [MDA2] foroi v vz forăi
5. [CADE] ❍FORĂI (-ăesc) vb. intr. Mold. Bucov. Maram. 1 A sforăi ¶ 2 A sufla cu putere și cu sgomot pe nări (în spec. despre cai): calul începe a sări în două picioare, forăind CRG.; calul forăia din nas și tropăia din picioare RET. [onom.].
6. [CADE] FORNĂI FORĂI.
7. [DLRLC] FORĂI, forăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre cai sau, p. ext., despre alte animale) A sufla cu forță aer pe nări, a respira zgomotos; a sforăi, a fornăi. Caii au forăit pe oglinda apelor bînd prelung din izvoare. SADOVEANU, N. P. 78. Calul fiului de crai începe atunci a forăi, a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187. ◊ Fig. Morarul s-a oprit forăind ca un harmăsar strunit. SADOVEANU, M. C. 17.
8. [Șăineanu, ed. VI] forăì v. Mold. a sforăi: calul începe a sări forăind CR.; [Onomatopee].
9. [Scriban] fórăĭ, V. sforăĭ.
10. [Scriban] sfórăĭ (sud) și fórăĭ și hórăĭ (nord) și -ĭésc a -í v. intr. (imit. rudă cu sfîrîĭ, horcăĭ, hîrîĭ, fornăĭ). Răsuflu pe nas ținînd și gura cascată în somn și scot un sunet horcăit, cum fac maĭ ales bătrîniĭ: a dormi sforăind. Fac să vibreze aeru pe nas, vorbind de caĭ, maĭ ales cînd le e frică. – Și fúruĭ (Olt. Serbia).
11. [DOOM 3] forăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 forăie, imperf. 3 pl. forăiau; conj. prez. 3 să forăie
12. [DOOM 2] forăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 forăie, imperf. 3 sg. forăia; conj. prez. 3 să forăie
13. [DER] forăi (-ăesc, forăit), vb. – A sforăi. Creație expresivă, cf. hor. – Numeroase var.: forcăi, cf. horcăi; forcoti (a fluiera); sforăi (după Cihac, II, 340, din sl. svara „tumult”); sforcăi; (s)fornăi; fîrnîi; cf. și sfîrîi. Der. (s)forăială, s. f. (acțiunea de a sforăi); (s)forăilă, s. m. (poreclă dată celui care sforăie); sforăitor, adj. (zgomotos, vanitos).
14. [DRAM 2021] forăí, forăiesc, (fornăi), v.i. (ref. la oameni) A respira cu putere pe nas; a sforăi (Maram., Trans., Bucov.). – Creație expresivă, cf. sforăi, forcoti, horcăi (DER, MDA).
15. [DRAM 2015] forăi, forăiesc, (fornăi), vb. intranz. – (ref. la oameni) A respira cu putere pe nas; a sforăi (Maram., Trans., Bucov.). – Creație expresivă, cf. sforăi, forcoti, horcăi (DER, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL