1. [DEX '09] FORTIFICA, fortific, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli. 2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificație. – Din lat. fortificare, fr. fortifier.
2. [MDA2] fortifica [At: HASDEU, I. C. 16 / Pzi: fortific / E: fr fortifier, lat fortificare] 1-2 vtr A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent Si: a (se) întări, a (se) oțeli. 3 vt A întări un loc prin lucrări de fortificație.
3. [CADE] *FORTIFICA (-ic) vb. tr. 1 A întări, a da (mai) multă putere, a face puternic, a oțeli ¶ 2 🎖️A apăra cu fortificațiuni, a înconjura cu întărituri [lat.].
4. [DLRLC] FORTIFICA, fortific, vb. I. Tranz. 1. A face (un organism) mai puternic, mai rezistent; a întări, a oțeli. Gimnastica fortifică corpul. 2. A întări (un loc) prin lucrări de fortificație.
5. [DN] FORTIFICA vb. I. 1. tr., refl. A întări, a oțeli (un organism). 2. tr. A întări cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). [P.i. fortific, 3,6 -că. / < fr. fortifier, it., lat. fortificare < fortis – puternic, facere – a face].
6. [MDN '00] FORTIFICA vb. I. tr. a întări, a consolida cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). II. tr., refl. a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifia. (< fr. fortifier, lat. fortificare)
7. [Șăineanu, ed. VI] fortificà v. 1. a împuternici: exercițiul fortifică mușchii; 2. a înconjura cu fortificațiuni: a fortifica un oraș.
8. [Scriban] *fortífic, a -á v. tr. (lat. fortifico, -áre, d. fortis, tare, și fácere, a face). Întăresc, înconjor cu fortificațiunĭ. Întăresc, fac robust: exercițiu fortifică mușchiĭ. Fig. Confirm, coroborez: această mărturie fortifică opiniunea ta.
9. [DOOM 3] fortifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fortific, 2 sg. fortifici, 3 fortifică; conj. prez. 1 sg. să fortific, 3 să fortifice
10. [DOOM 2] fortifica (a ~) vb., ind. prez. 3 fortifică
11. [MDO] fortifica (ind. prez. 3 sg. și pl. fortifică)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL