1. [DEX '09] FORNĂIT1 s. n. Faptul de a fornăi; fornăială. – V. fornăi.
2. [DEX '09] FORNĂIT2, -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf; fârnâit2. – V. fornăi.
3. [MDA2] fornăit2, ~ă smf, a [At: PAMFILE, J. I / Pl: ~iți, ~e / E: fornăi] 1-2 Fonf (1-2). 3-4 Fârnâit (3-4).
4. [MDA2] fornăit1 sn [At: PAMFILE, J. I / Pl: ~uri / E: fornăi] (Rar) 1 Sforăit. 2 Pronunțare nazală și înceată.
5. [DLRLC] FORNĂIT2, -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf, fîrnîit. ◊ (Adverbial) Fig. Uruia gros și fornăit ca un taur cu belciugul prea strîns. V. ROM. februarie 1952, 130.
6. [DLRLC] FORNĂIT1 s. n. Acțiunea de a fornăi și rezultatul ei. Nu se auzea decît fornăitul cailor. VORNIC, P. 219.
7. [Scriban] fornăít și fîrnîít, -ă adj. Care fornăĭe cînd vorbește. Adv. Fornăind: a vorbi fornăit. – Și sf-: un glas sfîrnîit (VR. 1922, 9, 351).
8. [DEX '09] FORNĂI, fornăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică.
9. [MDA2] fornăi vi [At: ȘEZ. IX, 156 / Pzi: fornăi, (reg) ~esc / E: fo] (Rar) 1 A sforăi. 2 A fonfăi.
10. [CADE] FORNĂI FORĂI.
11. [DLRLC] FORNĂI, fornăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A forăi. Calul începe să fornăie. 2. A fonfăi, a fîrnîi.
12. [Șăineanu, ed. VI] fornăì v. a respira cu sgomot pe nas (vorbind de cai). [V. forăì].
13. [Scriban] fórnăĭ și fîrnîĭ, a -í v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V. bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ.
14. [DOOM 3] fornăit s. n.
15. [DOOM 2] fornăit s. n.
16. [DOOM 3] fornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fornăi, 3 fornăie, imperf. 1 fornăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fornăi, 3 să fornăie
17. [DOOM 2] fornăi (a ~) vb., ind. prez. 3 fornăie, imperf. 3 sg. fornăia; conj. prez. 3 să fornăie
18. [DRAM 2021] fornăí, v.i. v. forăi („a sforăi”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL