1. [DEX '09] FORFAIT, forfait-uri, s. n. Neprezentare a unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiții sportive, fapt care atrage după sine penalizarea. [Var.: forfet s. n.] – Din fr., engl. forfait.
2. [DN] FORFAIT s.n. v. forfet.
3. [MDN '00] FORFAIT [FORFE] s. n. (sport) 1. sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat s-o plătească dacă nu-l lasă să alerge. 2. pierdere a unui drept ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de către un concurent sau o echipă. 3. a declara ~ = a anunța că nu va participa la competiția la care era angajat. (< fr. forfait, engl. forfeit)
4. [DEX '09] FORFĂI, forfăi, vb. IV. Intranz, (Pop.) A forfoti. [Prez. ind. și: forfăiesc] – Formație onomatopeică.
5. [DEX '09] FORFET s. n. v. forfait.
6. [MDA2] fârfâi v vz forfăi
7. [MDA2] forfăi vi [At: TDRG / V: fârfâi / Pzi: forfăi și ~esc $/ E: fo] 1 (Pop) A forfoti (2). 2 (Reg) A face treaba de mântuială.
8. [MDA2] forfet sn [At: DEX / S și: forfait / Pl: ~e / E: eg, fr forfait] 1 Neprezentare a unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiții sportive, fapt care atrage după sine penalizarea. 2 (Îe) A declara ~ A nu se prezenta la o probă sportivă la care era angajat. 3 Sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat să o plătească dacă îl retrage din concurs.
9. [DEX '98] FORFĂI, forfăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A forfoti. – Formație onomatopeică.[1]
10. [DEX '98] FORFET, forfete, s. n. Neprezentarea unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiții sportive, fapt care atrage după sine penalizarea. – Din fr., engl. forfait.[1]
11. [DN] FORFET s.n. (Sport) Pierderea unui drept, ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de către un concurent sau o echipă. ◊ A declara forfet = a nu se prezenta la o probă sportivă la care era angajat. ♦ Sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat s-o plătească dacă nu-l lasă să alerge. [Pl. -turi, scris și forfait. / < fr., engl. forfait].
12. [Scriban] fórfăĭ, a -í v. intr. (imit. ca și forfota). Umblu forfota.
13. [DOOM 3] forfait (fr.) [pron. forfe] (desp. -fait) s. n., pl. forfait-uri [pron. forfeuri]
14. [DOOM 2] !forfait (fr.) [pron. forfe] (-fait) s. n., art. forfait-ul; pl. forfait-uri
15. [DOOM 3] forfăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. forfăi, 3 forfăie, imperf. 1 forfăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să forfăi, 3 să forfăie
16. [DOOM 2] !forfăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. forfăi, imperf. 3 sg. forfăia; conj. prez. 3 să forfăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL