1. [DEX '09] FORFECĂTURĂ, forfecături, s. f. Forfecare; fig. muștruluială, bătaie. – Forfeca + suf. -ătură.
2. [MDA2] forfecătură sf [At: MARIAN, D. 9 / Pl: ~ri / E: forfeca + -ătură] (Reg) 1 Forfecare (1). 2 (Fig) Muștruluială. 3 (Fig) Bătaie. 4 (Îe) A(-i) trage (cuiva) o ~ A certa (pe cineva). 5 (Îae) A bate (pe cineva).
3. [CADE] FORFECĂTURĂ (pl. -uri) sf. 1 Faptul și rezultatul acțiunii de a forfeca ¶ 2 Fig. Bătaie ¶ 3 familiar Care toacă mereu din gură, căruia nu-i mai tace gura: măi femeie, nu fi și tu forfecătură GN..
4. [DOOM 3] forfecătură s. f., g.-d. art. forfecăturii; pl. forfecături
5. [DOOM 2] forfecătură s. f., g.-d. art. forfecăturii; pl. forfecături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL