1. [DEX '09] FONTANELĂ, fontanele, s. f. Spațiu neosificat între oasele craniului la nou-născuți (1); moalele capului. – Din fr. fontanelle, lat. fontanella.
2. [MDA2] fontanelă sf [At: DA ms / Pl: ~le / E: fr fontanelle, lat fontanella] (Atm) Spațiu neosificat dintre oasele craniului unui nou-născut Si: (pop) fântânea (6), moalele-capului.
3. [CADE] *FONTANELĂ (pl. -le) sf. 🫀 Fie-care din spațiile membranoase ale craniului omenesc și al multor animale înainte de a ajunge la completa osificare (🖼 2177) [fr.].
4. [DEX '98] FONTANELĂ, fontanele, s. f. Spațiu neosificat dintre oasele craniului noului născut (1); moalele capului. – Din fr. fontanelle, lat. fontanella.
5. [DLRLC] FONTANELĂ, fontanele, s. f. Locul moale din partea superioară a craniului noului născut, unde oasele cutiei craniene nu s-au dezvoltat încă; (popular) moalele capului.
6. [DN] FONTANELĂ s.f. Spațiu membranos situat în partea superioară a craniului unui nou-născut, care n-a ajuns la completă osificare; (pop.) moalele capului. [< fr. fontanelle].
7. [MDN '00] FONTANELĂ s. f. spațiu neosificat în partea superioară a craniului unui nou-născut; moalele capului. (< fr. fontanelle, lat. fontanella)
8. [Șăineanu, ed. VI] fontanelă f. 1. Anat. locul unde se lipesc oasele craniului; 2. deschizătură artificială făcută pe corpul omului: vezicătorile sunt fontanele.
9. [Scriban] *fontanélă f., pl. e (fr. fontanelle, d. lat. medical și it. fontanella, dim. d. fontana, fîntînă). Anat. Numele spațiuluĭ pe care le prezentă la copiĭ oasele craniuluĭ în ainte de a se solidifica de tot (pop. moalele capuluĭ).
10. [DOOM 3] fontanelă s. f., g.-d. art. fontanelei; pl. fontanele
11. [DOOM 2] fontanelă s. f., g.-d. art. fontanelei; pl. fontanele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL