1. [DEX '09] FONATOR, fonatoare, adj. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur.
2. [MDA2] fonator, ~oare a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: fr phonateur] 1-2 (Fon; îs) Organ (sau aparat) ~ Organ sau aparat care produce sunetele vorbirii.
3. [DEX '96] FONATOR, fonatoare, adj. n.[1] (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur.
4. [DLRLC] FONATOR, -OARE, fonatori, -oare, adj. Care produce sunetele vorbirii. Aparat fonator. ▭ În cazul strîmtării canalului vorbitor, se produce un zgomot de frecare, deoarece curentul fonator trece prin constricțiunea formată și se freacă de pereții acesteia. GRAM. ROM. I 65.
5. [DN] FONATOR, -OARE adj. Care produce sunetele vorbirii. ◊ Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. [< fr. phonateur].
6. [MDN '00] FONATOR, -OARE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur)
7. [DOOM 3] !fonator adj. m. (mușchi ~), pl. fonatori; f. sg. și pl. fonatoare (mișcare ~)
8. [DOOM 2] fonator adj. m., f. fonatoare; pl. f. fonatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL