1. [MDA2] fonastenie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr phonasthénie] Oboseală a organelor vocale.
2. [DN] FONASTENIE s.f. Oboseală a organelor vocale. [< fr. phonasthénie].
3. [MDN '00] FONASTENIE s. f. oboseală a organelor vocale. (< fr. phonasthénie)
4. [DETS] FON-, v. FONO-1. □ ~astenie (v. -astenie), s. f., oboseală a organelor vocale; ~endoscop (v. endo-, v. -scop), s. n., stetoscop*; ~endoscopie (v. endo-, v. -scopie), s. f., 1. Auscultare a zgomotelor cardiace cu ajutorul fonendoscopului. 2. Delimitare a unui organ anatomic cu ajutorul fonendoscopului, aplicat la nivelul său; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii; ~iatru (v. -iatru), s. m. și f., specialist în foniatrie; ~opsie (v. -opsie), s. f., apariție de senzații vizuale colorate la auzul sunetelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL