1. [MDA2] foltan sn [At: PAMFILE, I. II, ap. DA / V: ~ă sf / Pl: ~i / E: folt + -an] (Mol) 1 Bucată de pământ sau de pădure. 2 Desiș izolat de stuf. 3 Bucată de lemn care se adaugă unei bârne vechi, pentru că aceasta din urmă este prea scurtă sau pentru a-i reda capacitatea de susținere.
2. [CADE] FOLTAN, FOLTĂU sm. Mold. 🚜 Petec de pămînt, de verdeață, de tufe, etc. PAMF..
3. [DLRLC] FOLTAN, foltane, s. n. (Regional) Bucată, petic de pămînt, de pădure etc. Dincolo de un foltan de stuf se mișcau domol două sălbătăciuni. SADOVEANU, P. M. 257. Balta își schimba numaidecît fața și o viață extraordinară pornea în jurul meu, din mîluri în ape și foltane de stuf. id. V. F. 79.
4. [DLRM] FOLTAN, foltane, s. n. (Reg.) Bucată, petic de pămînt, de pădure. – Din folt «petic» (rar întrebuințat) + suf. -an.
5. [Scriban] foltán n., pl. e (d. folt). Dun. Desiș (pîlc) izolat dintr’o stufărie saŭ dintr’o pădure: un foltan de stuf zgîlțîit de un vîrtej (VR. 1910, 9, 376), un foltan de pădure. Mică insulă de stuf (Brateș, Ant. P.). – Și foltăŭ, pl. ăĭe. Bucată mare: un foltăŭ de coajă de brad.
6. [MDA2] foltană sf vz foltan
7. [MDA2] poltan[1] sn vz foltan
8. [DAR] foltan, foltani, s.m. (reg.) bucată, petec, hliză (de pământ).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL