1. [MDA2] folfăire sf [At: MARIAN, NU. 17 / Pl: ~ri / E: folfăi] (Pop) 1-2 Vorbire (sau mestecare a alimentelor) dificilă Si: folfăială (1-2), folfăit1 (1-2), folfăitură (1-2).
2. [DEX '09] FOLFĂI, folfăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A vorbi sau a mesteca greu (cum fac bătrânii care nu au dinți); a molfăi, a morfoli. – Fol + f[ol] + suf. -ăi.
3. [MDA2] folfăi vi [At: BARACA T. 55/12 / Pzi:. folfăi, ~esc / E: fol + f[ol] -ăi] (Pop) 1-2 A vorbi (sau a mesteca) greu (cum fac bătrânii care nu au dinți) Si: a molfăi, a morfoli.
4. [CADE] FOLFĂI (-ăesc) vb. intr. A mesteca vorbele sau îmbucăturile în gură, cum fac oamenii bătrîni cari nu mai au dinți, a molfăi, a morfoli.
5. [DOOM 3] folfăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. folfăiesc, 3 sg. folfăiește, imperf. 1 folfăiam; conj. prez. 1 sg. să folfăiesc, 3 să folfăiască
6. [DOOM 2] folfăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. folfăiesc, imperf. 3 sg. folfăia; conj. prez. 3 să folfăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL