1. [MDA2] focău a [At: ȘINCAI, HR. II, 321/34 / Pl: ~ăi / E: mg fakό cf foacă] (Trs; d. cai) De culoare galbenă.
2. [Scriban] focăŭ, V. făcăŭ.
3. [Scriban] 2) făcăŭ și focăŭ adj. m. (ung. fakó). Trans. Pămîntiŭ, întunecat, negricĭos: e cam focăŭ la față. Despre oĭ, cu lîna gălbuĭe întunecată.
4. [DAR] focău, focăi, s.m. (reg.) cal de culoare galbenă; foacă.
5. [DRAM 2021] focắu, (facău), adj. (reg.) 1. De culoare sură. 2. De culoare roșu-gălbui. – Din magh. fakó „incolor, șters” (Scriban, MDA).
6. [DRAM 2015] focău, (facău), adj. – (reg.) De culoare sură (ALR, 1956: 276). De culoare roșie ce bate spre galben. – Din magh. fakó „incolor, șters” (Scriban, MDA).
7. [DRAM] focău, (facău), adj. – De culoare roșie ce bate spre galben. – Din magh. fakó.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL