1. [DEX '09] FLĂCĂUAN, flăcăuani, s. m. (Reg.) Flăcăiandru. [Pr.: -că-uan] – Flăcău + suf. -an.
2. [MDA2] flăcăuan sm [At: CREANGĂ, A. 127 / P: ~că-uan / V: ~căoan, (nob) ~căian / Pl: ~i / E: flăcău + -an] 1-3 (Reg; șhp) Flăcăiandru (1-3).
3. [CADE] FLĂCĂUAN, FLĂCĂOAN sm. Mold. Flăcăiandru: avea ca argați doi flăcăuani ȘEZ.; un flăcăoan al dracului ne-a luat în rîs CRG. [flăcău].
4. [DLRLC] FLĂCĂUAN, flăcăuani, s. m. (Regional) Flăcăiandru. Sevastia, fată mare, era primul copil, după ea venea Negoiță, flăcăuan de vreo șaptesprezece ani. GALACTION, O. I 292. Ia vezi și tu de mămăligă, zise el, dînd ceaunul unuia dintre flăcăuani. HOGAȘ, M. N. 66. Avea, ca argați, doi flăcăuani. ȘEZ. II 45.
5. [Scriban] flăcăŭán m. Flăcăŭ maĭ dezvoltat, maĭ mare.
6. [MDA2] flăcăian sm vz flăcăuan
7. [MDA2] flăcăoan sm vz flăcăuan
8. [CADE] FLĂCĂOAN ... = FLĂCĂUAN ...
9. [DOOM 3] flăcăuan (reg.) s. m., pl. flăcăuani
10. [DOOM 2] flăcăuan (reg.) s. m., pl. flăcăuani
11. [IVO-III] flăcăuan.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL